Ce este CRM?

CRM / Crew Resource Management, este un program de training din aviație ce are scopul de a îmbunătăți siguranța, eficiența și calitatea zborurilor. Acesta a fost dezvoltat în urma numeroaselor incidente aviatice cauzate de factorul uman. CRM se axează pe dezvoltarea abilităților de lucru în echipă, comunicare și luare a deciziilor, folosind toate resursele disponibile în momentul desfășurării activității.

De ce este important pentru un proiect ca Explore Focus?

Poate vă întrebați deja de ce ar putea fi un aspect procedural din domeniul aviației atât de important pentru noi încât să scriem un articol despre el, necesitatea a venit în urma unor evenimente mai mult sau mai puțin incomode pentru noi în cadrul expedițiilor interne și publice, desfășurate cu scop de antrenament respectiv recreațional. După implementarea elementelor de CRM din aviație, expedițiile s-au desfășurat mai bine iar atmosfera a devenit mult mai ușor de controlat în cazul situațiilor stresante ce pot apărea uneori pe traseu. În rândurile ce urmează vă vom expune un eveniment ce a dus la necesitatea implementării CRM în Explore Focus și cum s-au schimbat lucrurile.

Prima expediție internă Explore Focus

În anul 2024, în perioada 12–14 aprilie, am organizat împreună cu membrii Alexandru Corban, Totolici Alexandru și Botez Eugen o expediție de două zile, cu următorul traseu planificat: în prima zi, de la Gara Sinaia până la Cabana Piatra Arsă, iar în a doua zi, de la Piatra Arsă la Vârful Omu și apoi, prin Valea Gaura, către localitatea Moeciu de Sus.

Înainte de a pleca în expediție, am stabilit împreună o listă cu echipamente și provizii necesare, cu acordul de a nu ne abate de la aceasta, pentru a evita să transportăm mai mult decât era necesar. Având în vedere lungimea și durata traseului, organizarea a fost deja o provocare, iar comunicarea deficitară a dus la o greșeală: am avut în plus o geantă care conținea o geacă și o pelerină de ploaie. Aceasta a fost pasată în prima zi de la unul la altul pe parcursul traseului, deoarece Alex Totolici nu a avut loc pentru ele în bagajul personal. Acest lucru s-a întâmplat din cauză că și-a luat prea multe rânduri de haine, o jachetă de blugi pe care a purtat-o doar în tren, spre Sinaia, și un tub de aproape un kilogram de fixativ.

În decursul celei de-a doua zi, Totolici a ales să nu mănânce nimic până când am ajuns la Babele, iar greutatea bagajului său a fost suficient de mare încât să-l obosească și să nu mai poată ține pasul cu restul grupului. În același timp, Eugen era foarte concentrat pe respectarea baremelor de timp și atingerea obiectivului propus, ceea ce l-a determinat să continue într-un ritm alert, lăsându-ne în urmă. Corban a reușit să țină pasul cu el, în timp ce eu am rămas în spate alături de Totolici. Din păcate, distanța dintre cele două grupuri a crescut considerabil, făcând comunicarea extrem de dificilă.

La Cerdac, lipsa de comunicare între mine și cei doi din față, cauzată de distanța prea mare, a dus la o situație riscantă: a fost necesar ca aceștia să se oprească și să ne aștepte, moment în care le-am explicat că, dacă ar fi continuat pe traseul pe care îl urmaseră, ar fi greșit drumul și ar fi mers pe sub Cerdac. În condiții de iarnă, acest traseu este periculos, fiind predispus la căderi și avalanșe, motiv pentru care se recomandă parcurgerea lui pe deasupra. De la Cerdac și până la Vârful Omu am decis să mergem toți împreună, pentru a evita orice altă rătăcire a traseului. Alegerea de a rămâne grupați a fost esențială. În acel moment, eram cel mai experimentat dintre noi și aveam deja familiaritate cu zona, inclusiv cu particularitățile rutei în sezonul rece, astfel că am preluat inițiativa în orientare. Ritmul a fost adaptat pentru a permite deplasarea în siguranță, iar colaborarea în grup a devenit esențială pentru a ne asigura că ajungem împreună la destinație fără incidente.

Parcurgerea Hornului Mare a fost dificilă, dar am abordat-o cu grijă și atenție sporită folosind gheruțe, nu a fost nevoie de colțari însă niște pioleți ar fi putut ușura munca depusa. Zăpada depusă în acea zonă acoperea în întregime lanțurile montate pe horn, care în mod normal ar fi oferit un plus de siguranță la coborâre. În lipsa acestora, a fost nevoie de prudență maximă și de o colaborare constantă între membrii grupului pentru a ne asigura că toți coboară în siguranță.

După ce am ieșit din horn, traseul a continuat fără alte dificultăți majore, prin căldările glaciare din Valea Mălăiești. Zăpada a fost în general stabilă, buletinul nivologic indicând pentru ziua respectivă un risc scăzut de avalanșe. În căldarea superioară vizibilitatea s-a îmbunătățit, iar ritmul nostru s-a uniformizat. Am ajuns astfel la Cabana Mălăiești, unde ne-am oprit pentru o pauză bine-meritată. Acolo am profitat de momentul de respiro pentru a discuta deschis despre ziua parcursă.

Discuția purtată la Cabana Mălăiești a scos în evidență un aspect esențial: nevoia unei comunicări mai eficiente, atât înainte de plecarea în expediție, cât și pe parcursul acesteia. Am realizat că multe dintre dificultățile întâmpinate pe traseu – de la dezechilibrul în organizarea bagajelor până la ritmul de mers neuniform și separarea temporară a grupului – ar fi putut fi evitate printr-o planificare mai riguroasă și o comunicare constantă între toți membrii echipei. În cadrul discuției, a fost nevoie să ne expunem și să recunoaștem influența propriilor convingeri limitative și a biasurilor personale. Am reflectat asupra modului în care acestea au afectat dinamica de grup – de exemplu, impulsul unora de a avansa rapid fără a ține cont de ceilalți, sau tendința de a presupune că ceilalți se vor descurca singuri, fără o verificare clară. Am conștientizat că lipsa de comunicare și elanul exagerat în anumite momente au dus, fără intenție, la fragmentarea temporară a grupului, afectând siguranța și coeziunea echipei. A fost o lecție valoroasă despre responsabilitatea individuală în contextul unei activități de echipă, mai ales într-un mediu montan, unde fiecare decizie poate avea consecințe importante.

În perioada următoare, până în luna august, au avut loc modificări semnificative în componența echipei, precum și în atribuirea responsabilităților individuale în cadrul acesteia. În urma experienței din expediția menționată, am avut mai multe discuții, în afara traseelor montane, împreună cu Alexandru Corban și Alexandru Totolici, în care am subliniat necesitatea implementării unui sistem de tip CRM (Crew Resource Management) în activitățile noastre montane.

Amintim, CRM, un concept preluat din aviație și aplicabil cu succes în orice domeniu care implică activități de echipă în medii cu risc, include elemente esențiale precum: comunicare clară și structurată, leadership și followership, conștientizare situațională, luarea deciziilor în condiții de stres, distribuirea echilibrată a sarcinilor și gestionarea resurselor umane și materiale.

Am convenit că aplicarea acestor principii este vitală în activitățile noastre, pentru a preveni fragmentarea echipei, pentru a asigura un nivel ridicat de siguranță și pentru a crește eficiența generală a fiecărei expediții. Ca urmare, fiecare membru al echipei a început să se documenteze și să își consolideze cunoștințele legate de situații de urgență, tehnici de comunicare eficientă, coordonare în echipă, gestionarea conflictelor și aplicarea principiilor CRM în mediul montan.

Această perioadă de reflecție și dezvoltare personală a avut un impact pozitiv asupra echipei și a reprezentat un pas important în profesionalizarea modului nostru de organizare și desfășurare a turelor montane.

Ce s-a schimbat de atunci?

Ulterior acelei expediții și până în prezent, echipa a suferit transformări semnificative în ceea ce privește organizarea, comunicarea și responsabilitățile individuale. Principiile de tip CRM (Crew Resource Management) au fost implementate activ în cadrul proiectului, fiind aplicate constant și consolidate în timpul turelor de antrenament, unde li se face un „refresh” regulat. Am introdus sesiuni de briefing înainte de fiecare expediție, pentru a stabili clar obiectivele, riscurile, responsabilitățile și traseul, precum și debriefing-uri opționale după ture, în special în cazul apariției unor evenimente neprevăzute sau neconcordanțe în desfășurare.

Structura echipei a fost revizuită în funcție de punctele forte ale membrilor, fiecărui participant fiindu-i atribuit un rol clar în cadrul proiectului Explore Focus, contribuind astfel la eficiența și profesionalismul activităților desfășurate. Informații detaliate despre rolurile și responsabilitățile fiecărui membru al echipei pot fi consultate pe site-ul oficial, în secțiunea dedicată echipei.

Pe lângă implementarea principiilor CRM și reorganizarea echipei, am introdus și proceduri standardizate pentru planificarea, desfășurarea și evaluarea expedițiilor. Aceste proceduri au fost documentate și integrate într-o infrastructură internă solidă, creată pe platforma Notion, care ne oferă un cadru unitar pentru gestionarea informațiilor.

Platforma Notion funcționează ca un centru de documentație centralizat, unde toate datele relevante – planurile de traseu, listele de echipament, protocoalele de siguranță, materialele educative și feedback-ul colectat după fiecare tură – sunt stocate, actualizate și accesibile tuturor membrilor echipei.

Această infrastructură ne permite să învățăm continuu din experiențele acumulate, să corectăm punctele slabe și să consolidăm bunele practici. Astfel, procesul de învățare devine unul colaborativ și transparent, facilitând dezvoltarea profesională a fiecărui membru și creșterea coeziunii echipei.