Am plecat dis-de-dimineață din Constanța, alegând cel mai ieftin tren spre Brașov, având un buget limitat. Pe hârtie, părea o alegere inspirată. În realitate, cei 40 de lei dați pe bilet ne-au oferit un drum de 7 ore și 30 de minute până la Zărnești. Am petrecut 6 ore în primul tren spre Brașov, o oră în gara din Brașov și încă 30 de minute în al doilea tren spre Zărnești.

Deși călătoria a fost lungă, iar trenurile mai vechi și mai lente decât ne așteptam, am fost plăcut surprinși de curățenie și de confortul scaunelor, mult mai moi decât cele cu care eram obișnuiți la CFR. Pentru primul nostru drum mai lung cu un operator privat, experiența a fost surprinzător de plăcută. Punctul culminant al călătoriei a fost întâlnirea cu o doamnă de cetățenie străină și câinele său uriaș, care s-a urcat în tren de la București. Acest patruped prietenos a devenit rapid vedeta vagonului, venind spontan la noi și la ceilalți pasageri pentru a ne oferi momente de bucurie, ba chiar sărindu-ne în brațe.

Mai jos am inclus câteva peisaje surprinse din cele două trenuri.

La ora 5:45 am plecat pentru a profita la maximum de lumina zilei. Fiind prima noastră drumeție în acești munți, ne-am dat seama abia după ce am trecut de Cheile Pisicii că ne-am supraestimat capacitățile. Am hotărât să reducem ritmul pentru a nu ne epuiza. Decizia s-a dovedit inspirată, mai ales când am ajuns la Refugiul Grind, unde o ploaie torențială ne-a forțat să așteptăm aproximativ 45 de minute înainte de a urca spre creastă.

Întorcându-ne la începutul traseului, la Fântâna lui Botorog, am avut parte de o întâlnire adorabilă cu un “ursuleț” alb, un câine prietenos care ne-a însoțit câteva momente până la intrarea în Prăpăstiile Zărneștilor. Dimineața a fost superbă, iar liniștea și aerul curat au făcut experiența și mai plăcută. După un timp, am ajuns la Cheile Pisicii, o zonă sălbatică, cu vegetație densă. Fiindu-ne puțin teamă de astfel de locuri, am decis să fluierăm și să vorbim mai mult. În cele din urmă, zona s-a dovedit a fi liniștită, iar traseul prin chei a fost o provocare revigorantă, necesitând chiar puțină cățărare pe bolovani.

După ieșirea din Cheile Pisicii, peisajul s-a schimbat radical. Poteca șerpuia prin pădure, trecând prin poienițe și chiar pe lângă un pârâu. Am ajuns într-o zonă deschisă, cu o panoramă superbă asupra unei stâne cu animale și cai, la poalele crestei nordice a Pietrei Craiului. Traseul ne-a purtat apoi spre zona „La Table”, unde se intersectează mai multe trasee. De acolo, am început urcarea spre Refugiul Grind, într-o atmosferă mohorâtă. Am ajuns exact în momentul în care ploaia torențială a început să cadă, însoțită de fulgere și tunete îndepărtate. Ne-am refugiat în adăpost și am profitat de pauză pentru a lua masa: ouă fierte, fulgi de ovăz, chefir cu sare și câteva batoane proteice de la Redis-Nutriție, care, fiind reci, aveau o consistență asemănătoare pietrelor pe care urma să le urcăm.

După aproximativ 45 de minute, am decis să ne continuăm drumul spre Colții Găinii și apoi spre Vârful La Om, pentru a ajunge la Refugiul Șaua Grindului. Totul a fost minunat până când furtuna a revenit, iar noi ne aflam în câmp deschis, departe de refugiu. Ne-am adăpostit într-o crăpătură între bolovani, unde am avut suficient loc, dar, din păcate, husa de ploaie a rucsacului meu s-a rupt când l-am îndesat la adăpost.

După o oră de așteptare sub ploaie, cerul s-a limpezit, iar liniștea ce a urmat a fost ireală. Am urcat încet spre vârf și refugiu, oprindu-ne adesea pentru a admira caprele negre, să le fotografiem și chiar să încercăm să „comunicăm” cu ele. Uneori, caprele de pe versanți mai dislocau pietricele, amintindu-ne să fim atenți.

După o ultimă urcare abruptă, am ajuns, în sfârșit, pe Vârful La Om. Priveliștea era de-a dreptul spectaculoasă, iar noi ne-am bucurat de fiecare moment, făcând fotografii. Cele mai multe imagini de după Refugiul Grind au fost realizate de Alex Totolici, în timp ce eu m-am concentrat pe savurarea frumuseții locului. Pauza pe vârf s-a încheiat, și, după câteva minute de mers, am ajuns la Refugiul Șaua Grindului, unde am petrecut noaptea. Aveam saci de dormit închiriați de la Ncort.ro și am făcut cunoștință cu doi drumeți simpatici. Am povestit despre aventurile noastre până la apus, iar mai târziu ne-am amuzat și am glumit până ne-a cuprins somnul.